De ce pierd ce-mi este drag
Agatandu-ma(-n) in suspine
Umbrele la inimi trag
Cautand sa le aline
...
Suntem zei fara valoare
Consumati de neputinta
Traim sub propria acuzare
Gasind refugiu in fiinta
...
Si traim in amintiri
Timpul trece sa aline
Cu violente razvratiri
Printre lacrimi si suspine
...
Atunci cand fericirea doare
Si buzele nu mai respira
Ingenuncheat in toata ta splendoare
Sub umbrele ce te iubira
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi plac foarte mult versurile din strofa a doua, mai ales sintagma... "refugiu in fiinta" ce frumos suna... dar ce se intampla cu nefiinta?
RăspundețiȘtergere