momentan sunt doar idei nu le-am pus la un loc
ideile sunt majoritatea eu + putin putin W. Wordsword si putin Giovanni Papini
eu - mecanism sexual pe care il iubim iubire, raul de emotii inchis de un baraj artificial, transformat intr-un lac in care domina monotonia. viata deja se misca prea repede si face aproape imposibil ca sa simtim ceva, ne-am construit ziduri atat de inalte, temandu-ne ce ne-ar putea fura alti
eu - parca e mai bine rece la un pas distanta decat sa arzi sub atingere. Nu. Noi nu ne jucam cu focul
- cateodata am impresia cand ies pe usa ca merg printre fantome, parca sunt doar transparente intr-un haos iluzoriu, o societate care precum o curva te iubeste mai mult cu cat o platesti mai bine. Cateodata ma intreb daca nu sunt eu fantoma
proverb grec - "sedu-mi mintea si imi pot avea trupul, gaseste-mi sufletul si voi fi al tau/a ta pentru totdeauna
eu - Ce ne sperie mai mult ideea de suflet sau ideea de totdeauna?
wordsworth + papini - daca mintea umana e capabila sa simta fara sa-i fie aplicati stimuli violenti, pentru fantoma din noi e necesara divina inconstienta a imbratisarii violente cand cele 2 suflete vor parca sa se smulga din trupurile inclestate pentru a se contopi intr-unul singur
eu - "te voi iubi pentru totdeauna" eternul se aplica doar lucrurilor care dor numai suferintelor, iar efemerul e flacara in care ard pana se consuma visele si zambetele
- ce s-a intamplat cu noi? am ajuns sa iubim zidurile mai mult decat ceea ce ele apara
- sa uzi cu o lacrima glontul care te va face amintire
- mi-e dor de acele clipe, de acele saruturi care ne mistuiau trupurile, acea
incandescenta in care umanul din noi tanjea dupa atingere, acel moment
de imposibilitate a sufletelor care nu se puteau contopi, acel moment in
care traiam atat in agonia trupeasca cat si extazul spiritului uman pierdut, care ne zgaria buzele in timp ce pentru o clipa eram nevinovati prinsi intre pasiune si pacat
