Blogul s-a mutat pe

http://completeazaspatiulgol.blogspot.com

ceva la ce lucrez acum

momentan sunt doar idei nu le-am pus la un loc

ideile sunt majoritatea eu + putin putin W. Wordsword si putin Giovanni Papini

eu - mecanism sexual pe care il iubim iubire, raul de emotii inchis de un baraj artificial, transformat intr-un lac in care domina monotonia. viata deja se misca prea repede si face aproape imposibil ca sa simtim ceva, ne-am construit ziduri atat de inalte, temandu-ne ce ne-ar putea fura alti

eu - parca e mai bine rece la un pas distanta decat sa arzi sub atingere. Nu. Noi nu ne jucam cu focul

- cateodata am impresia cand ies pe usa ca merg printre fantome, parca sunt doar transparente intr-un haos iluzoriu, o societate care precum o curva te iubeste mai mult cu cat o platesti mai bine. Cateodata ma intreb daca nu sunt eu fantoma

proverb grec - "sedu-mi mintea si imi pot avea trupul, gaseste-mi sufletul si voi fi al tau/a ta pentru totdeauna

eu - Ce ne sperie mai mult ideea de suflet sau ideea de totdeauna?

wordsworth + papini - daca mintea umana e capabila sa simta fara sa-i fie aplicati stimuli violenti, pentru fantoma din noi e necesara divina inconstienta a imbratisarii violente cand cele 2 suflete vor parca sa se smulga din trupurile inclestate pentru a se contopi intr-unul singur

eu - "te voi iubi pentru totdeauna" eternul se aplica doar lucrurilor care dor numai suferintelor, iar efemerul e flacara in care ard pana se consuma visele si zambetele

- ce s-a intamplat cu noi? am ajuns sa iubim zidurile mai mult decat ceea ce ele apara

- sa uzi cu o lacrima glontul care te va face amintire

- mi-e dor de acele clipe, de acele saruturi care ne mistuiau trupurile, acea

incandescenta in care umanul din noi tanjea dupa atingere, acel moment

de imposibilitate a sufletelor care nu se puteau contopi, acel moment in

care traiam atat in agonia trupeasca cat si extazul spiritului uman pierdut, care ne zgaria buzele in timp ce pentru o clipa eram nevinovati prinsi intre pasiune si pacat

inca cateva idei
am un invelis atat de dur, dar sunt complet gol in interior, toata viata am petrecut-o incercand sa ridic zidul din jurul meu cat de sus posibil, si am neglijat complet viata ce o proteja; armurile ne fac invincibili, dar suntem invinsi de fiecare data cand inima pe care o protejeaza incepe sa bata incontrolabil; da, a...rmurile ne fac invincibili/de neatins, dar inima ne face invingatori

"gloante de cerneala ce ucid pasiuni", "fantasme de vinovatie"

09.01.2011

Si barbatii sufera. Nu plang, dar sufera. Femeile macar pot vorbi intre ele si isi comunica problemele, iar constiinta lor colectiva le ajuta sa treaca peste "nesimtitul care si-a batut joc de mine".Un barbat nu poate sa isi arate slabiciunile, nu poate se discute despre emotii sau sentimente.

Noi trebuie sa stam precum Atlas, tinand realitatea si greutatile ei pe umeri fara sa varsam o lacrima sau macar sa ingenunchem cand suntem prea istoviti. Nimic nu ucide un barbat mai repede ca iubirea. Spre deosebire de femei, avem oarecum avantajul ca nu dezvoltam sentimente prea usor, si ajungem sa iubim cu adevarat de maxim 2 - 3 ori in viata, iar o femeie poate chiar in fiecare relatie noua pe care o are sa ajunga sa se indragosteasca la un punct.

De ce ajungem "nesimtiti" si "jucatori" si "futem tot ce misca"? De placere? Nu. De necesitate. Cel mai greu pentru noi e sa pierdem femeia pe care am ajuns in sfarsit sa o iubim, dar mai ales sa ne punem la bataie viata pentru o fata pe care o iubim si care isi bate joc de noi, care te tine in suspans fiind "indecisa", in timp ce in realitate viseaza la altul si ar face orice sa fie cu el. Aproape mereu va exista acel "celalalt" care arata mai bine ca tine care are mai multi bani, care fute mai bine etc. Cel mai greu e sa vezicum o pierzi pentru acel "altul" tu avand falsa speranta ca va fi cu tine. Trimite-ma la razboi dar nu ma trimite sa iubesc. La fel cum datorita evolutiei si necesitatii de supravietuire si reproducere, femeia trebuie sa selecteze un partener, pentru a nu fi ranita si pentru a-si asigura traiul, la fel si noi barbatii futem ca sa fim siguri ca nu iubim. Daca femeia refuza multi pretendentii si face cum vrea, noi barbatii de ce nu putem sa futem cat vrem? ( lasand la o parte termenul curva sau curvar )

Din ceva motiv pe care nu il pot explica, am tinut oarecum mult la o fata si poate ca am fost prost sa imi permit sa cred ca va fi ceva minunant; poate a fost curiozitatea poate a fost misterul, nu stiu. Am asteptat sa vad ce vrea si ce se va intampla in timp ce in mintea mea speram sa nu se ajunga la ceva rau cum se intamplase de atatea ori in trecut. N-am vorbit o vreme cu ea apoi am vrut sa o confrunt sa vad ce vrea. Mi-a raspuns cu o raceala completa. Dar asteptam asta pentru ca mi-am dat seama de ceva vreme inainte ca suspina dupa "altul" dupa comportament, atitudine etc. Stiti ce placum e presupun, sa iti prezici propria cadere, sa fi constient de ce se va intampla si ca nu poti oprii cursul intamplarilor? SI in momentul in care o fata te refuza, avand pe alt tip in inima, realizezi ca nu insemni nimic. Dupa mine, cel mai greu, cea mai mare suferinta umana, e senzatia ca nu existi, ca esti invizibil, ca nu insemni nimic pentru cineva care ai vrea sa fie important/a in viata ta. Oricum la fel cum femeile isi dau seama cand le inseli, la fel si barbatii simt can e vorba de "altul" nu e vorba de paranoia in nici unul dintre cazuri; si astfel te gandesti daca conteaza asa de mult o relatie, cand poti doar sa futi, sa fii imun la orice sentiment, totul sa nu cumva sa fi ranit sa nu cumva sa iti mai risti viata si sa iubesti o femeie.

Ma simt tradat, ma simt un nimic, mai are rost sa dedic timpul si atentia mea unei femei? Am ajuns sa fiu batjocorit de mine insumi, sa fiu un prost, sa cred in ce "spun"? oamenii. Cea mai mare greseala acum mi se pare sa iubesti ca barbat, a doua sa ai incredere.

NU zic ca barbatii o duc mai greu decat femeile. Difera doar modul in care suferim. Eu personal cred ca va fi de acum incolo aproape imposibil sa imi mai pese cu adevarat de sentimente sau emotii, mi-as dori sa devin rece, sa caut doar sex, nu relatii, sa nu mai acord incredere unei femei, si la final sa zic, multumesc iubire ca m-ai ucis. Eul ce am fost, am murit, multumesc afectiune, multumesc speranta, multumesc iubire, saruturi atingeri, si mai ales multumesc ca mi-ai zis salut inainte sa ma trimiti la spanzuratoare.

Femeile sunt afectate de barbatii, si barbatii sunt afectati de femei, e un cerc vicios ce nu se va sfarsi niciodata.

Si pe final, ca sa nu mai las nici o urma de speranta, trag o concluzie ca toate fetele care mi-au zis ca sarut bine m-au mintit. Asa acum ma simt mai bine ca sunt complet nimic si ca nu detin nici macar minimul necesar sa atrag o femeie